Publicăm o fotografie rară, realizată în urmă cu 102 ani, în fața Catedralei Mitropolitane din Iași cu ocazia desfășurării Congresului Cântăreților bisericești, din 21-23 august 1912. Fotografia se află în Biblioteca Seminarului nostru. În centrul grupului pot fi ușor identificați Mitropolitul Moldovei, IPS Pimen Georgescu și pr. Pavel Savin, directorul Seminarului Veniamin.
La vreme aceea corpul cântăreților bisericești era foarte bine organizat, dovadă acestui fapt stând chiar și această imagine. Conform informațiilor pe care mi le-a oferit domnul profesor Vasile Vasile, căruia îi mulțumesc în mod special ,e posibil ca acest congres din 1912 să fie momentul prin care s-au unificat asociațiile profesionale locale. Astfel, la 9 septembrie 1910 s-a înființat Cercul de studii Părintele Macarie a cântăreților bisericești din București, condus de Ion Popescu-Pasărea, care i-a publicat imediat și statutul. Această societate a fost extinsă la nivel național, încât pe statutul publicat în anul 1915 nu mai există mențiunea din București. Această asociație devine Societatea cântăreților români, fiind condusă până în 1940 de același Ion Popescu-Pasărea (în fotografie jos, în centru). Poate tot cu prilejul acestui congres se pun bazele revistei Societății cântăreților intitulată Cultura, care apare neîntrerupt, lunar, între 1912 și 1940. Aici se publicau articole, studii, compoziții noi de muzică bisericească. Înființarea acestei societăți a cântăreților a fost facilitată impulsul pe care l-a dat Spiru Haret pentru înființarea societăților profesionale, cu statute și regulamente proprii.
Această adevărată breaslă a cântăreților, cu Societate proprie a sprijinit mult în perioada interbelică atât dezvoltarea școlilor de cântăreți, pe membrii ei, dar sprijineau și publicarea și editarea cărților de muzică. Multe erau publicate prin abonamentele pe care membrii Societății le făceau. Societatea avea bancă proprie, prin care sprijinea financiar cântăreții în caz de pensie sau boală.
Școlile de cântăreți bisericești funcționau ca școli ale Bisericii, cu durata de 4 ani, independente de Seminarii, care erau școli de stat. Așa funcționa de exemplu școala de cântăreți bisericești de la Iași, care nu era subordonată Seminarului Veniamin și care a fost mutată la Mănăstirea Neamț după închiderea și lichidarea Seminarului în 1948. Multe din aceste școli erau monahale.
Statutul cântărețului bisericesc s-a degradat mult însă în perioada regimului comunist când toate aceste forme de organizare dispar, iar muzica bizantină cunoaște un puternic declin.
