În ziua de 5 septembrie 2022, la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași a avut loc deschiderea noului an școlar într-un cadru festiv deosebit. Poate acest început de an școlar este unul mai deosebit pentru noi, elevii de clasa a XII-a.
Nu-mi vine să cred că deja am ajuns în clasa a XII-a... Parcă mai ieri intram pe poarta Seminarului cu părinții mei aducând dosarul de înscriere; parcă mai ieri făceam cunoștință cu primii colegi; parcă mai ieri am participat la prima mea Sfântă Liturghie în capela Seminarului, oficiată de Înalt Preasfințitul Părintele Mitropolit Teofan, și vedeam atâta lume necunoscută, profesori noi, colegi noi, și mă încercau un fior și un entuziasm în același timp. Era un nou început. Iar astăzi, când mă gândesc la cei trei ani de seminar care au trecut și la acest ultim an pe care îl mai petrec ca elev, mă încearcă o nostalgie și un regret. Poate părea ciudat pentru un elev, însă pot spune cu mâna pe inimă că Seminarul Teologic este singura școală de care nu te saturi, de care nu te poți plictisi, decât dacă ești cu totul delăsător, de care îți este dor fiind în vacanță și de care parcă nu te-ai despărți.
În ziua pomenirii Sfinților Zaharia și Elisabeta, părinții Înainte-mergătorului, am avut parte de un moment înălțător prin prezența în mijlocul nostru a Părintelui Mitropolit, care a săvârșit împreună cu părinții profesori Sfânta Liturghie. Și dacă în anul întâi stăteam în biserică și ascultam strana condusă de elevii din anul IV, acum a venit rândul meu și al colegilor mei să alcătuim strana și să dăm răspunsurile la slujbă, sub atenta dirijare a părintelui profesor Iulian Zaltariov. Cuvântul de învățătură al Înaltului ne-a fost îndemn pentru ascultarea de profesori și râvna pentru învățăturile cele folositoare. După săvârșirea Sfintei Liturghii, am asistat la decorarea cu Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei” pentru mireni a unor doamne profesoare de excepție, cu care școala noastră se mândrește. Este vorba de doamna profesoară Carmen Dura, care ne predă limba română cu atâta dăruire și dragoste, doamna profesoară Doina Balan, de asemenea foarte dedicată în predarea materiilor socio-umane, de care orice om are nevoie în dezvoltarea culturii sale generale, și doamna profesoară Ioana Măriuței, care se ocupă cu mult drag de secția de patrimoniu a Seminarului de foarte mult timp. Aceste trei doamne profesoare cred că rămân în memoria oricărui elev care a învățat pe băncile seminarului, meritând din plin distincțiile primite din mâna Părintelui Mitropolit Teofan.
Odată cu începutul acestui an școlar, a început și mandatul de director al părintelui Constantin Simiraș, care a luat locul părintelui Dragoș Bahrim, Director al Seminarului de peste 20 de ani. Cei doi părinți profesori au ținut fiecare câte un cuvânt după Sfânta Liturghie, părintele Profesor Dragoș Bahrim luându-și rămas bun, iar părintele Constantin Simiraș asigurându-ne de buna conducere a școlii în continuare. În discursul său emoționat, părintele profesor Dragoș Bahrim a afirmat: „Este un moment important și pentru mine acum, pentru că îmi iau rămas bun pentru o vreme de la Seminar, după 23 de ani cât am stat aici. De câte ori sunt aceste momente de bilanț, îmi aduc aminte de toate greutățile prin care am trecut, dar și toate bucuriile pe care le-am avut în toți acești ani, când am văzut școala crescând de la zero. Exista multă speranță, mult entuziasm al tinereții și multă nădejde de la Dumnezeu”. Părintele profesor Constantin Simiraș a transmis celor de față un gând care poate fi considerat și un îndemn pentru noi, elevii seminariști: „Orice școală are ca țintă un spor de cunoaștere, dorește să aducă, în sufletele elevilor, mai multă lumină. Și școala noastră are această țintă, dar dincolo de lumina intelectuală, seminarul nostru și școlile teologice, în general, au mai mult decât atât: caută să aducă cunoașterea duhovnicească, spirituală, care aduce în sufletul omului lumina harului lui Dumnezeu. Șederea și activitatea noastră în acestă școală trebuie să fie pași spre veșnicie, pași spre Dumnezeu. Să îmbinăm armonios munca cu rugăciunea și să ne străduim atât noi cât și voi, dragi elevi, să ne facem datoria. E bine și frumos să avem idealuri înalte, ținte mărețe, dar cred că trebuie să începem cu cele mici să ajungem la cele mari. Să ne facem datoria și toate se vor schimba încet, încet în bine.”
În numele tuturor colegilor mei, vreau să adresez părintelui Bahrim un gând: Părinte profesor, în toți acești ani ați încercat din răsputeri să aduceți Seminarul din Iași la un nivel cât mai ridicat în rândul seminariilor și liceelor teologice, trimițând elevi la olimpiade și susținându-i să facă performanță. V-ați străduit să aveți profesori buni, care să cultive mințile și inimile elevilor seminariști, ceea ce cred că ați și reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Vă mulțumim pentru grija deosebită pentru noi toți și pentru Seminarul pe care l-ați văzut renăscând din nimic, și vă asigurăm că vă purtăm în continuare în rugăciune! De asemenea, părintelui Simiraș, noul nostru director, îi urăm să aibă o păstorire cât mai rodnică, multă putere de muncă și înțelepciune. Suntem conștienți că nu este un lucru ușor ceea ce și-a asumat, și pentru aceea suntem datori să îl pomenim în rugăciunile noastre.
Vreau să închei în aceeași manieră în care am început: parcă mai ieri am început seminarul, și iată-ne în ultimul an. Dragi colegi, care pășiți pentru prima oară pe treptele Seminarului Teologic din Iași, să nu uitați că timpul vă poate fi cel mai bun prieten și cel mai rău dușman, iar acest lucru depinde doar de voi. Prețuiți fiecare clipă petrecută aici, fiecare slujbă împreună cu colegii, fiecare oră în care mai aflați ceva despre Dumnezeu, fiecare pauză în care vă vedeți cu colegii de la celelalte clase și discutați diverse teme. Nu lăsați să treacă acești patru ani pe lângă voi, ci valorificați fiecare minut, pentru ca în clasa a XII-a să puteți zice ca și mine cu nostalgie: „Parcă mai ieri am început seminarul...”
Andrei Fânaru clasa a XII-a A
