În data de 09 februarie, anul Domnului 2023, la Seminarul Teologic Ortodox „Sf Vasile cel Mare" Iași, s-a făcut liniște, dar nu una creată de elevii care s-au retras spre camerele lor după o zi de trudă. S-a făcut liniște ca - parafrazându-l pe Lucian Blaga - în sufletele noastre să cânte un dor ce nu e al nostru, dorul după o prietenie legendară, cea a lui Mihai Eminescu, Veronica Micle și Ion Creangă. Invitat a fost domnul scriitor Constantin Parascan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care ne-a vorbit despre lucruri mai puțin știute din viața lui Ion Creangă, a celor doi prieteni ai săi, dar și din copilăria sa. Invitatul a adus o multitudine de cărți despre viața și opera lui Ion Creangă pe care biblioteca le-a primit grație sprijinului părintelui director, Constantin Simiraș. Toți moștenim genele înaintașilor, dar cei aleși dintre noi poartă și dorurile neostoite ale unor suflete care s-au stins, unele prea devreme. Un asemenea om este scriitorul și muzeograful Constantin Parascan, care și-a dedicat o viață întreagă studiului. Dumnealui ne-a arătat că nu poți vorbi despre Creangă sau Eminescu la trecut. Creangă nu a fost, ci este. Înaintașii trăiesc prin noi, așa cum spunea același Blaga în poezia „Liniște”: „Se spune că strămoși cari-au murit fără de vreme,/cu sânge tânăr încă-n vine,/cu patimi mari în sânge,/cu soare viu în patimi,/vin/vin să-și trăiască mai departe/în noi/viața netrăită.” Stilul vioi al expunerii, împrumutând din ghidușia frazeologică a lui Creangă, i-a făcut pe cei trei prieteni evocați să pară reali, alături de noi. Nu poți sta o viață lângă personalitatea lui Creangă și să nu împrumuți din talentul său creator. Domnule Parascan, așa cum ieri Ion Creangă a trăit prin dvs., nu putem să nu ne întrebăm, asemenea lui Blaga, în ce suflete vă veți cânta și dvs. „odată peste veacuri/pe coarde dulci de liniște,/ pe harfă de-ntuneric dorul sugrumat/și frânta bucurie de viață? Cine știe?/ Cine știe?” În fața prieteniilor și iubirilor mari, timpul se face tare-tare mic și - vorba bădiei Mihai - își „întinde trupul și devine veșnicie”.
