În dimineața zilei a 10-a a lunii lui Noiembrie, elevii corului ,,Basileus” al Seminarului Teologic Ortodox ,,Sf. Vasile cel Mare” din Iași, condus de arhid. prof. Mihai Ursache, alături de Orchestra de suflători a Colegiului Național de Arte ,,Octav Băncilă” din Iași, dirijată de dl. prof. Sergiu Sandu, au colindat plaiurile pitorești ale Basarabiei până la Chișinău cu prilejul comemorării a doi artiști, frați cu noi de peste Prut, cunoscuți și foarte întregiți de către ascultătorii lor. Vorbesc despre Ion și Doina Aldea Teodorovici, care, prin muzica lor, au trezit simțul patriotic și dragul de frumos al poporului român.
Am fost primiți cu căldură de către profesorii Liceului Teoretic cu profil de Arte ,,Ion și Doina Aldea Teodorovici” din Chișinău, în sala de festivități a acestui așezământ cultural, unde, acoperiți de aplauze, ne-am prezentat programul artistic. Publicul era format din elevi, părinți, cadre didactice, conducerea școlii și restul personalului școlar, preoți, printre care și preotul paroh Serafim Banari, a cărui biserică am vizitat-o după concert (Biserica ,,Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, și Sfântul Serafim de Sarov” din Chișinău.
La finalul festivității, directorul liceului gazdă a împărțit diplome de onoare profesorilor îndrumători, dar și membrilor corului și ai orchestrei. A anunțat și semnarea unui parteneriat cultural între cele trei instituții de învățământ: Seminarul nostru, Colegiul Național de Arte ,,Octav Băncilă” și Liceul Teoretic cu profil de Arte ,,Ion și Doina Aldea Teodorovici”.
Înainte de întoarcerea acasă, am vizitat și Catedrala Mitropolitană din Chișinău, unde am cântat un Sfinte Dumnezeule arhieresc, dar și vestita statuie a măritului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
Această excursie, aș putea să spun, mi-a oferit ocazia să văd pentru prima dată tărâmul Moldovei, ce păstrează prin aproape fiecare motiv vremurile de demult. Nu am simțit că aș fi trecut granița țării, deoarece auzeam și vorbim aceeași limbă, am văzut și am recunoscut bisericile noastre ortodoxe, iar locurile prin care am trecut aveau un îndrăgit caracter familiar. O deosebită importanță a avut-o și colaborarea cu Colegiul de Arte, deoarece a strâns mai bine unitatea dintre școli.
Consider că aceste activități extracurriculare sunt folositoare, deoarece ne dezvoltă pe noi, elevii, întipăresc amintiri, leagă prietenii care se întipăresc adânc, lăsând frumoase urme ce le vom vedea în viitor.
Mulțumire lui Dumnezeu și slavă!
Hapliuc Casian, clasa a XI-a
