Astăzi, 23 mai 2018, la Seminarul Teologic Ortodox am avut bucuria de a avea printre noi, în continuarea zilei de ieri şi a evenimentului dedicat Poeziei la Iaşi, un alt grup de poeţi: Hughes Labrusse, Qi Ren, Florentin Palaghia, Arcadie Suceveanu, Christian Schenk, Ioana Diaconescu şi Cassian Maria Spiridon.
Momentul a reactivat în elevii prezenţi, precum şi în profesorii gazdă ai evenimentului, sentimentul apartenenţei la Cuvântul întrupat, că suntem „plămadă de cuvânt”, născuţi „printre cuvinte”, iar evenimentul ne-a unit „în strana vieţii”. Pe lângă momentele poetice personale, elevii s-au întâlnit cu lirica poetului Rainer Maria Rilke, în traducerea poetului Christian Schenk. O prezenţă care a transmis multă emoţie a fost doamna Ioana Diaconescu. O prezenţă eveniment a fost şi cea a poetului Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În finalul evenimentului poetic, poetul ieşean Cassian Maria Spiridon a adus din „liniştea aproape materială” a Sfântului Munte, Muntele „Athos / Muntele Tabor / cu rugu-i de flacără ce nu te arde”.
La fel ca în cadrul evenimentului poetic de ieri, în preajma poeziei nu există întâmplare, iar atmosfera de comuniune creată stă mărturie în acest sens.
Doi elevi au intervenit în cadrul momentului, rostind câteva gânduri din inimă:
„Nu am crezut niciodată că poezia poate fi o modalitate atât de simplă și totodată atât de cuprinzătoare de a oferi oamenilor o frântură din sufletul celui care o creează. Festivalul Poeziei din cadrul evenimentului FIE m-a surprins plăcut deoarece poate fi o ocazie unică să trăiești poezia unor autori străini cu care poate nu mă voi mai întâlni niciodată. E un sentiment inexplicabil să poți simți că rezonezi cu sufletul omului care practic se jertfește pentru a ne prezenta până la urmă o fărâmitură din veșnicia sa. Mulțumesc din suflet organizatorilor și aștept cu nerăbdare ediția viitoare!” (Alex Avîrvarei, clasa a XI-a A);
„«Poezia nu e o acumulare de emoții, ci o evadare de emoții...» ~ T. S. Eliot ~ Aceste întâlniri cu poeți, atât români, cât și de altă naționalitate, la care am luat parte cu mare drag m-au făcut să îmi dau seama cât de mare e puterea cuvântului. După cum spune Lucian Blaga, „poeții sunt donatori de sânge la spitalul cuvintelor". Ei sunt izvoare pururea curgătoare de sensibilitate, strălucire și cuvinte uluitoare. Împreună, parcă opresc timpul și oferă clipelor infinitul. (Edward Rotaru, clasa a XI-a A)
