Astăzi, 22 mai 2018, Poezia a fost la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, din Iaşi. În cadrul Festivalului Internaţional de poezie, „Poezia la Iaşi”, ediţia a V-a am avut bucuria să trăim (pentru o primă zi, activitatea continuând în ziua de 23 mai) poezia adusă de poeţi din spaţiul autohton (Radu Andriescu, Angela Furtună, Mircea Platon, Marius Chelaru, Emilian Marcu, Valentin Talpalaru, Emil Brumaru, Francisca Ricinski) dar şi din Franţa (Jean Portante), din Italia (Marco Onofrio), precum şi din îndepărtata Chină (Yan Jin, Bai Changqing, Zhang Jingtao). Pentru elevii prezenţi la eveniment, dar şi pentru profesorii de Limba română (Carmen Dura şi Pr. Bogdan Anistoroaei) a fost un moment de o frumuseţe aparte pentru că poezia nu a mai fost predată, sub rigorile şi în perspectiva unor examene, ci s-a rostit pe sine, s-a trăit. O dată în plus, a ieşi la iveală faptul că poezia adună, e comuniune, iar la evenimentul de astăzi cuvintele au stat sub semnul Cuvântului. Într-un timp scurt, recitând un poem, cel mult două, fiecare poet a transmis din marea rostire a Poeziei, dar şi din marea ei tăcere. Iar când rostirea părea a nu mai fi suficientă, s-a cântat. La propriu. Pentru că unul dintre poeţii chinezi a cântat. Nici măcar nu mai contează numele, pentru că toţi cei prezenţi au rostit – nu recitat – dintr-un singur Poem, intitulat simplu Iubire şi Viaţă.
Evenimentul a avut loc în atriumul Seminarului, la întâlnirea, pe de o parte, dintre spaţiul academic, acolo unde elevii se apropie de lume prin cunoaşterea şi aflarea cât mai multor informaţii, iar pe de altă parte, cel liturgic, al Capelei Seminarului, adică poetic. Evenimentul s-a încheiat prin dialogul dintre elevii şi poeţii prezenţi, cu dorinţa elevilor de a-i mai avea printre ei pe aceşti poeţi, care au avut bucuria şi puterea de a descreşte pentru ca Poezia să crească, să fie singura care contează, pentru că, aşa cum a remarcat un elev, ea a rostit ceea ce ei ştiau, trăiau, dar mai ales iubeau: lumea, cu toate ale ei, şi pe Cel pe care toate le-a făcut. Teologul Vladimir Lossky traducea structura „Făcătorul cerului şi al pământului”, din crezul niceeo-constantinopolitan, prin „Poetul cerului şi al pământului”, valorificând etimologia verbului a crea şi poet.
În concluzie, a fost o după-amiază care ne-a oferit o perspectivă nouă asupra poeziei, asupra cuvântului poetic, cuvânt mult iubit de aceşti oameni minunaţi, plini de curaj, pentru că în preajma cuvântului e nevoie de îndrăzneala de a-l atinge, de a-i aprinde latenţele ascunse. Poeţii oaspeţi au îndrăznit cu îndrăzneala cea bună, dovadă stă Poemul pe care împreună l-au rostit şi l-au lăsat trăit de elevii şi profesorii gazde.
