Într-o lume în continuă degradare a sentimentului religios, de degenerare morală supusă zilnic, nu atât unui proces de secularizare, ci cu mult mai mult, a unuia de demonizare, o asemenea fortăreață de credință devine salvatoare la nivel de neam. Căci în România de azi, confiscată economic, politic, militar, financiar și mai ales contaminată spiritual de duhul malefic al lumii căzute de azi, această cetate creștină reprezintă acel rest impenetrabil de imunitate prin care ne putem reface ca ființe, nu pierdute în lume, ci ca ființe întru Hristos, și în final ca neam și țară creștină.
Într-o lume și, mai ales, într-o Românie dezaxată spiritual și moral, în care tainica identitate a omului devine opțională, Seminarul Teologic din Iași organizează un simpozion dedicat identității martirice a acestui neam românesc și astfel, Iașul, care a fost capitala culturală a României devine astăzi capitala creștină a ei. O sublimă singularitate în oceanul de indiferență ce o înconjoară, a unei populații rătăcite și ispitite de cele mai nocive tentații ale lumii secularizate de azi și, mai grav, a unei triste intelectualități, sedate ideologic, nu de aiurea, ci din centre bine finanțate de cei ce azi se ocupă consecvent, pe față sau în ascuns, cu diabolică răbdare, de descreștinarea lumii. Gestul plin de curaj și de noblețe creștină a Seminarului Teologic din Iași vine în prelungirea a celei atât de înalte și sfinte decizii a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române de a canoniza noi sfinți români în răspăr cu căderea morală și degradanta obediență a instituțiilor statului român de azi, de a se alinia duhului căzut al lumii.
Istoria acestui neam românesc a cunoscut multe prăpăstii ce-l chemau spre pieire, dar nicicând Biserica Ortodoxă n-a căzut în ele. Și tocmai de aceea, poporul român a fost încununat cu harul DĂINUIRII. În fond, Seminarul Teologic din Iași, precum Sfântul Apostol Pavel nu a învins, ci și-a dus „lupta cea bună” pentru care, iată, își primește cununa. Căci VICTORIA finală a fost, este și va fi în veac a Sfintei Biserici. Dar ca această victorie să se întâmple, este nevoie de acești luptători. Ei lucrează acum, în istorie, dar cu fața spre Eternitate. Și pentru aceasta trebuie să-i admirăm și să-i prețuim. Admirația și prețuirea mea pentru Seminarul Teologic din Iași.
Dan Puric
(Fotografii realizate de Teodor-Marian Nunu - clasa a XI-a C și Anastasie Florea - clasa a XI-a A)
